Parintii: binecuvintare sau blestem- episodul 3

Autor: tashu

Cite o vecina suferind de lipsa acuta de pula (dupa marturisirile ei, barbat-su statea cu mortu-n izmene) venea la usa cu jalba-n protap: "Doamna Curatescu, baiatul dumneavoastra imi arata cucul pe geamul de la baie".
Cititorului care ghiceste ce patea Gigel dupa asta, ii voi oferi un premiu. Se juca "Batuta", de-i sarea praful din cur.Specificam: geamul de la baie era foarte mic, situat la inaltime, deasupra cazii, baia la etajul 4, pe cind madam "Dor de Pula" locuia la etajul 3. Banuiesti cam ce cuculet avea Gigel pe la 10-11 ani, doar nu era furtun de pompieri, sa-l arunce pe geam. Explicatiile baietelului se izbeau de urechea infundata a mamicii, care avea orgasm doar cind il vedea vinat.
Dupa un timp, Mitilic avu o strafulgerare de luciditate si incerca el sa-i arate pula, vecinei de la etajul 3, pe geamul de la baie. Nu putea, desi era treaz. Asa ca-i spuse Energetei: "Femeie, am batut copchilu' degeaba, decit sa te uiti in gura la nebuna aia, mai bine te uitai in cur la mine!"
"Lasa, Mitilic, ca o bataie in plus nu-i strica. Unde da mama, creste. Doar n-oi fi vrind sa-mi cer iertare".
Anii treceau. In timp ce parintii petreceau concediile prin statiuni ( Felix, Herculane, etc) impreuna cu fiica lor iubita, Gigel petrecea vacantele la neamurile de la tara, avind activitati culturale si recreative: cum sa dai buruiana la porc, cum sa toci mincarea la ratze, cum sa insiri " tiutiunul pe shfara" ( tutun pe sfoara-pt necunoscatori), sau cum sa aduci vaca de la pascut.
Stiu, multi dintre voi v-ati da un coi sa aveti copilaria lui Gigel.
In timp ce surioara lui papa ceafa de purcel,pastrav si bea whisky, in calatoriile impreuna cu parintii, Gigel crapa eternele si delicioasele fasole, si era coplesit de dragoste si caldura: " Ce chizda ma-ti, s-o dus in plimbari si mi te-o lasat mie pe cap! Nu puteau sa te ia cu ei?"
Pai nu prea, ca-i deranja.
Doamna Curatescu isi vedea nestingherita de educatia si pildele ei: "Fii supus, ascultator, Gigele, capul plecat, sabia nu-l taie".
Retineti, nu-l invata sa fie demn, cu spirit liber si ambitios. Ci sa fie umil, cu mentalitate de sclav. Rabatat, ca sa poata lua mai usor pulele-n cur.
"Fii harnic, mama, sa faci tot ce ti se spune". Adica hamaleste si slugareste pe altii.
Dar Gigel nu voia sa fie harnic, el dorea sa fie creativ.
In loc sa investeasca in EDUCATIE, biata creatura pleca la Constanta, sa cumpere aur, seturi de lenjerie, si carpete cu "Rapirea din serai", de la vaporeni, sa aiba fata zestre.
Toti banii care-i avea ii baga in curul fetitei, cumparindu-i apartament cu 3 camere, mobilat, impecabil.
Toate astea la doar 19 ani, lansata spectaculos in viata.
A luat-o doar in brate si a mutat-o. Era surioara lui Gigel asa merituoasa, incit sa merite toate astea?
Nicidecum, doar ca era fata mamei.
Dar baietelul? Era generoasa si cu el, ii mai cumpara cite o pereche de bascheti si niste pantaloni scurti, sa poata alerga dupa perspective.
Daca ai doi copii, 10 lei, si un gram de creier, bagi cite 5 lei in fiecare, ca sa aiba carte, sa ajunga oameni realizati.
Avea Gigel o cursiera, cu care facea lungi plimbari. Ce-a facut doamna Curatescu? A vindut-o si i-a cumparat un ghiul de aur, turcesc, ultimul jeg. Ca doar n-o sa mearga cu bicicleta pina la 100 de ani.
Cind baiatul fu operat de apendicita, Mitilic veni la el in vizita, ii aduse un pepene ( ca asta avea voie sa ciuguleasca) si-l puse sa plateasca biletul de tramvai si pepenele.
Imi spui ca exagerez? E dureros de adevarat. Iar doamna Curatescu veni fix cu mina in cur, dar foarte frumos aranjata si imbracata, spunindu-i: " Uite ce mama frumoasa si eleganta ai!"
Avea Gigel un garaj, pe care-l inchiriase surioarei lui, pentru un an, sa-si tina masina. Ce crezi ca a facut Energeta? A durut-o fix in pizda de conventia dintre frati, copiii ei, si a vindut garajul, sa mai faca si ea un ban, sa aiba pentru inmormintare.
Cei doi au ramas blocati, fiind pusi in fata faptului implinit. Cind i-au cerut banii, reprezentind chiria platita pentru un an, ce crezi c-a facut madam Curatescu?
In cel mai crestineste mod posibil, si plina de dragoste, a pus mina pe un cutit ( foarte bine ascutit) si a sarit sa-i ia gitul lui Gigel, pentru o asemenea obraznicie. Daca mai este azi in viata si mi-a putut povesti toate astea, i le datoreaza surioarei lui care, vigilenta si puternica precum o ursoaica, a oprit-o pe dementa.
Azi, la 74 de ani, madam Curatescu se da mare crestina, cititoare in biblie si in stele, inteleapta precum Solomon. E curios cum pe toti ii apuca credinta cind is batrini, bolnavi, si simt pula la cur. Dar cind au fost tineri, au trait si si-au crescut odraslele in cel mai ateu mod cu putinta.
Gigel e plecat de citiva anisori pe meleaguri straine, impreuna cu nevasta-sa, beneficiara, ca si el, de niste parinti "minunati".
Iar doamna Curatescu a ramas cu Mitilic, si inima ei bolnava, fiind foarte mirata si indurerata ca lui Gigel nu-i este dor de ea si nu vine s-o vada.
----------------------------------------------------------------------------------
Va dau un exemplu de cit de mult depinde destinul unui copil, de mama sa.
Am un prieten, negru. Au fost doi frati, crescuti doar de mama, intr-un cartier sarac din Boston, SUA.
Ben il cheama pe gagiu. La scoala, era codasul clasei.Ca si Gigel, mama lui Ben a gasit carnetul de note, marturie a superficialitatii lui.
A sarit sa-l mutileze in batai? Sau l-a invatat sa fie harnic?
Femeie cu doar 4 clase, singura, a crezut in baietii ei, desi erau ultimii din clasa. Si i-a spus lui Ben:
"Invatatura e singurul mod prin care vei scapa de saracie. E singura cale prin care vei avansa in viata. Cu note de astea, ai sa-ti petreci viata maturind pe jos intr-o fabrica. Nu-i felul de viata pe care eu si Dumnezeu il dorim pentru tine. Am doi baieti foarte destepti si stiu ca pot face mai mult.
Eu lucrez printre oameni bogati, oameni care sint educati. Ii observ cum lucreaza si stiu ca ei pot face orice vor. Si tu poti face la fel.
Am nevoie de calauzirea Domnului pentru ce am de facut"
Toate astea, fara batai, fara spume la bot, fara tata betiv si ratat, fara scandaluri. Doar Dumnezeu, mama, si baietii ei. Doamna Carson si-a mai luat inca doua servicii (precum Rapanoasa, vecina lu' madam Curatescu), si a investit in copiii ei.
Ben Carson este astazi, datorita MAMEI lui si credintei in care a fost crescut, directorul sectiei de neurochirurgie infantila a spitalului Universitatii John Hopkins, din Baltimore, Maryland. Unul din cei mai buni neurochirurgi din lume.
Nu toti putem fi oameni de stiinta, doctori, scriitori, pictori sau balerini. Dar daca plodul tau are potential, are creier, talent, pentru numele lui Dumnezeu, nu-l "ingropa".
Mama lui Ben nu i-a spus: "Fii harnic si supus!". L-a invatat: "GINDESTE CUTEZATOR !"

Parintii: binecuvintare sau blestem-episodul 2

Autor: tashu

In timp ce alti copii abia isi asteptau parintii sa se intoarca acasa, Gigel tremura, rugindu-se ca taticul lui sa fie suficient de beat ca sa se culce, fara sa mai faca panarama. L-a alintat vreodata Mitilic pe baietelul lui? Sau s-a jucat vreodata cu el? Absolut NICIODATA, singura lui preocupare fiind ca Gigel sa stearga praful de pe holul de la intrare, sa scuture si sa spele in afara apartamentului. Erau atit de dementi in obsesiile lor incit se descaltau pe casa scarii, sa nu faca mizerie in casa. Din acest motiv nu au sarbatorit zilele de nastere ale copilului, inclusiv majoratul, Gigel petrecind clipele astea unice intr-o singuratate absoluta.
Cum, domnul Mitilic nu avea nici o calitate, era doar betiv? Da, dar era si curvar. Plictisit in sufletul lui turmentat s-o tot vada pe nevasta-sa cum se excita la vederea unui pahar de cristal sau a unui mileu pe care sa stea o vaza cu 5 trandafiri de plastic, pleca la vinatoare. In cautare de pizda jegoasa si puturoasa, fiind satul de chilotii apretati ai nevestei. Ca doamna Curatescu iubea apretul. Doreai sa-ti sufli mucii? Batista devenea o coala de tabla si te trezeai cu mucii pe piept, drept decoratie. Iar in chilotii apretati ai sotului, coaiele zornaiau ca o pereche de zaruri, intr-o cutie de table.
De ce tolera Energeta asa o mindrete de barbat, desi ambii ei copilasi o implorau sa scape de gunoi?
Banul, cititorul meu iubit! Femeia se inchina la Simion Barnutiu. In spiritul asta si-a crescut si odraslele: "Insoara-te,mama, cu Nasoleasca, are apartament", "Marita-te, fiica mea, cu Gogonescu, e urit cu spume, dar uite ce situatie buna are!"
Al doilea motiv pentru care nu renunta la barbatel? Gura lumii, Grigore! Iluzia respectului de care se bucura, desi nu stirnea decit pusee de mila." Alooo, Lumea! Gura larg deschisa, sa va bag pula pina in esofag! Sa ma pish pe respectul si pe ipocrizia voastra! Vreau respectul sotiei si al copiilor mei. Am sa fac tot ce-i omeneste posibil pentru a le OBTINE", striga Gigel, sa se auda pina in ultimul colt al galaxiei.
S-a jucat vreodata tatal, cu fiul lui? Doamna Curatescu obisnuia sa se joace "De-a v-ati ascuns", cu Mitilic.
Ea ii ascundea sticla cu bautura, iar Mitilic incerca s-o gaseasca, Gigel pariind cu surioara lui daca-i da sticla inainte sau dupa ce ia falanga la pupila. Ce imbratisari, ce pupaturi pe gura bietei sticle atunci cind era descoperita! Cum ii sugea gitul, mai ceva decit Simona Sensual, pula. Cred ca Energeta era geloasa pe sticla,
nu simtise atita pasiune toata viata ei.
Domnul Curatescu iubea, de asemenea, muntii. In special Carpatii, fara filtru, ca erau mai tari. Cind nu sugea din sticla, sugea din tigari, de putzea cumplit pentru nasul lui Gigel.
Era Mitilic sportiv? "Facea" suta de pahare sub 10 secunde, doborind record dupa record. Era antrenat de mic. Il trimitea tac-su (alt betiv de renume) sa aduca o ulcica de vin, din butoiul ce se odihnea in pivnita. Iar Mitilic curenta ulcica, incercind sa-si depaseasca parintele. Dar cum avea doar 6 ani, cadea rapus linga butoi, de trebuia clanul sa-l resusciteze, dupa ce-l descopereau.
Toamna era anotimpul lui favorit. Era cumva romantic? Ash, era doar insetat. Mostenirea lui cea mai de pret era via din satul natal. Cind Gigel implini 12 anisori, Mitilic considera ca e timpul sa-l dea la sport. Asa ca-i puse pe cocoasa 3 canistre de plastic,goale, in total de 60 de litri, si-l trimise cu trenul, 80 de km, la neamurile ramase in catun, sa le umple cu licoarea fermecata. Trenul opri in gara si-i spuse baietelului: "Eu numai pin-aici te pot duce". Drumul din gara Vasluiului pina la casa padurarului il facu cu autobuzul.
Dar mai erau inca 3 km de mers pe jos, printr-o padure, in panta, pina la domiciliul butoaielor.
Distractia abia incepea. Cu canistrele pline, 60 de litri de alcool, ca sa-l adape pe taticu', Gigel isi deforma si futu discurile de la zona lombara. Sper ca n-ati uitat ca era anshchilopat, si trebuia sa ascunda o caramida in chiloti, ca sa porneasca liftul cu el. Noapte, pentru ca se intuneca devreme, doar el, canistrele, zapada, si spaimele lui. Se mai oprea din 10 in 10 metri sa-si traga sufletul, dar frica ii dadea energie sa mearga inainte.
Privea, plin de ura, canistrele in care se ascundeau atitea si atitea viitoare scandaluri si batai. Facu drumul retur, urcat canistrele in cursa de autobuz, pina la gara, urcat comoara in tren, coborit din tren, urcat canistrele in tramvai, dupa care mers cu povara, din statia de tramvai pina acasa, inca 1 km.
In unghi de 90 de grade, suna la usa cu ultimele puteri. Mitilic deschise, cu sufletul la gura, si intreba: "Sint pline?"
"Da, taticule", raspunse Gigel, abia respirind ( da-l in ma-sa, sa respire prin piele, ca batracienii).
Ce fericire, ce lumina se zarea pe chipul lui Mitilic, la vederea bauturii! Pe dumnezeul lui il chema Bachus.
De cind ajungea la ora 16 de la servici, pina se culca seara, topea intre 6 si 8 litri de vin. Demonstratie de maiestrie, cu martori. Altii n-ar putea bea apa intr-o saptamina cit executa el intr-o seara. Un mizilic.
Dupa care incepeau spectacolele in familie, deh, suflet de artist.
In timp ce alti parinti cheltuiau si investeau in copiii lor inca din clasele 6-8, pentru ca odraslele lor sa invete in licee de elita (era epoca examenului de admitere la liceu), doamna Curatescu era preocupata de onoarea familiei, pescuindu-l pe Mitilic din crisme sau de la pizde. Fusese binecuvintata cu doi copii inteligenti, dar prea preocupata sa-si plinga de mila, considera ca e suficient sa-i hraneasca si sa-i spele.
Il intreba, din curiozitate, pe Gigel (cind era prin clasa a 7-a): "Ce ti-ar place sa te faci?"
Baietelul raspunse, plin de speranta: "Balerin".
Energeta fu mai shocata decit daca l-ar fi gasit pe Mitilic ingropat in pizda pina la git. Povesti patania rudelor, la fel de mediocre, si risera cu mare pofta. Ce nebun! Auzi la el, balerin.
Doamna Curatescu nu stia prea bine ce e ala balet, cit despre Mitilic, el facea doar balet cu sticlele prin casa.
Repeta figuri de balet prin boscheti, cind se intorcea de la bodega.
Visa bietul micut la zborul gratios pe scene, in aplauzele publicului. Sau ar fi dorit sa fie regizor de teatru, ori scriitor, ori profesor de romana; era topit dupa carti.
In timp ce altii aplicau : "Ai carte, ai parte", madam Curatescu aplica: "Meseria e bratara de aur".
Asa ca ii taie aripile si elanul baietelului. Dar ce, sculer-matriter, sau strungar, ori poate instalator, nu-i bun?
Si privea, dojenitor si plina de intelepciune, la vecina ei saraca si divortata cum croseta si impletea noptile, ca sa faca un ban pentru a-i plati meditatiile lu' fic-sa, sa ajunga doctoreasa. 2 ani a stat fata vecinei acasa pina sa intre la medicina, timp in care Rapanoasa (asa cum o alintau parintii lui Gigel) consuma cafeina, sa nu adoarma, pentru a putea impleti.Mainile-i tremurau atit de tare incit era nevoita sa bea o ceasca de cafea dintr-o oala, ca se varsa. Iar in timpul asta madam Curatescu ridea impreuna cu fic-sa de chilotii cenusii ai Rapanoasei.
Alt vecin de-al lor intretinea 4 copii-3 fete si un baiat (adorabili si extrem de bine educati), cu nevasta casnica. Omul facea sobe, muncea pe rupte. 3 ani l-a tinut acasa pe Claus, baiatul lui, sa reuseasca la Drept.
A crezut in el, a investit in el, iar azi baiatul lui este mare jurist, reprezentant al Romaniei la sediul UE.
Oameni modesti, fara posibilitati materiale, ce au dorit pentru copiii lor o viata mai buna, vazindu-si visele implinite prin odraslele lor.
Dar Mitilic ce-i spunea lu' Gigel? "La munca galigane, nu sa te tin cu pula in mina acasa! Ca eu la 14 ani eram la mina la Hunedoara, caram saci de carbune cu spatele."
Daca toata viata ta ai fost un ratat, sa fie si copilul tau la fel, sa continue traditia.
Asa ca sentinta fu pronuntata.
Cu cine semana totusi Gigel, el fiind atit de deosebit de restul clanului? Prin tot gunoiul asta uman se ratacise un om de o sensibilitate si bunatate fara limite. Era strabunicul lui, pe linie paterna, veteran de razboi, ce-si
pierduse un picior in acte de bravura. Doamne, cit l-a mai iubit Gigel pe strabunicul lui! Cum adora sa mearga cu el prin padure, unde urmarea fascinat mainile batrine cum ciopleau lemne in fluiere fermecate, revarsind triluri imbatatoare, de se sinucideau privighetorile de invidie!
Cum statea cu capul in bratele strabunicului, ascultind poezii de Eminescu, amintirile lui Creanga, si povestile de razboi traite! Ca Mitilic nu stia decit "Povestea sticlei".
Cum traia legenda lui Dragos si zimbrul, povestita la umbra celor doi stejari uriasi ce strajuiau casuta batrineasca, urmarit de maraitul perpetuu al catelei Molda!
Problemele de sanatate ale strabunicului fura mai puternice decit sufletul lui urias. Isi pierdu si celalalt picior, in urma unei complicatii, apoi vederea. Ramase doar bust, pe care Gigel il lua in brate si-l scotea afara, pe prispa casei. Batrinul muri, si odata cu el pieri si sufletul stranepotului, ramas sa fie educat cu ignoranta si bataie. Curios cum oamenii buni si iubiti mor repede!

VA URMA

Parintii: binecuvintare sau blestem- episodul 1

Autor: tashu

Povestea lui Gigel
Veni pe lume, intr-o familie de tzugulani crescuti prin obscure catune ale judetului Vaslui, si stabiliti la oras, cu veleitati de mari domni. Si uite-asa au ajuns ei la concluzia ca merita sa fie parinti, doar aveau toate skill-urile necesare. Mamica lu' Gigel avea o mare calitate: era o femeie foarte curata si gospodina, incit era supranumita "doamna Curatescu". Dar taticul prin ce se distingea? Pai el era alcoolic, sau alcolist, sau betiv. Si nu unul obisnuit, ci de elita.
Inca de la nunta lor, doamna Curatescu, mireasa fiind, o lua peste ochi de la domnul Mitilic, asa, cu titlu de antrenament, pentru dragostea care si-o va manifesta mai tirziu. Madam Curatescu il privi admirativ, cu ochiul cel neatins, cu ala umflat nu mai vedea prea bine, crezind ca asta e dovada de barbatie.
Peste cativa ani, aparu pe planeta, fara sa i se ceara parerea, Gigel: rodul scandalurilor si batailor dintre cei doi soti. C-asa se iubeau ei, cu nabadai. La nasterea baietelului, ursitoarele l-au inzestrat cu un suflet nefiresc de sensibil. Domnul Mitilic avu un motiv in plus sa se faca praf, de bucurie ca avea baiat.
Primii si cei mai importanti ani din viata, cind spiritul lui Gigel era ca plastilina, si astepta doar sa fie modelat, primii ani cind esti lansat cu succes in viata sau ajungi un ratat, baietelul ii petrecu la tzara, la o sora de-a mamicii lui. Matusa era o femeie absolut remarcabila, dar de o imputiciune si o mediocritate infioratoare, cu un baietel la fel de tembel ca si ea.
Gigel implini 4 anisori si inca nu vorbea. Doamna Curatescu incepu sa devina ingrijorata: "oare e handicapat?"  Si a luat decizia sa-l duca la un logoped.
Ma mir ca n-a asteptat sa implineasca baietelul 10 ani.
Medicul, om luminat, desi nu la fel de ingrijit ca madam Curatescu, a linistit-o spunindu-i ca Gigel e un copil normal, chiar inteligent, doar ca a fost lasat sa creasca precum buruiana, fara sa se ingrijeasca cineva de el.
Matusa a reusit extraordinara performanta sa-l faca sa rosteasca primul lui cuvint. Care crezi ca a fost acesta? Mama? Gresit, a fost : "tatorul". Baietelul tocmai vazuse un tractor trecind pe tarla.
Bucurie mare pe capul matusii. A sunat-o repede pe sor-sa si i-a spus: "Energeta, Gigel vorbeste!"
Dupa ce si-a revenit din lesin, madam Curatescu i-a impartasit si sotului vestea cea buna. Prilej numai bun pentru domnul Mitilic sa se faca muci iar.
Si crescu Gigel, dobindind noi si noi cunostinte, invatind cuvinte precum "chirpic", "prispa", "ograda", "ghini",
"bodolani", si alte neologisme. Plin de energie dobindita in urma consumului zilnic de fasole cu ceapa, bietul baietel incerca sa joace fotbal cu ceilalti pui de taranusi. Dar se rupea prea tare in bashini, era nevoit sa mearge precum un pensionar care tocmai s-a scapat pe el. Asa ca se limita doar la concursul de bashini, din fiecare seara, in pat, cu verisorul lui idiot, cu un cur extrem de zgomotos.
2 ani s-a chinuit Gigel sa-l invete pe varul lui ca 1x1= 1 si 1+1=2, si nu invers. Asta tinea loc de progres pentru Gigel.
Veni vremea sa mearga la scoala, asa ca se intoarse la oras, unde locuiau parintii lui. Doamna Curatescu il instrui cu asprime: "Nu ai voie sa faci mizerie, nu atinge bibelourile (avea o colectie impresionanta), sa nu faci praf, e preferabil, daca poti, sa plutesti, sa nu se uzeze covoarele persane. Caci, da, madam Curatescu avea covoare persane, luate tocmai de la fabrica pulii mele, groase si de lina. Si mai avea mamica lu' Gigel seturi de pahare de cristal, aranjate in vitrina.
Ce pasiuni avea doamna Curatescu? Sa stearga saptaminal bibelourile si paharele de cristal, in timp ce le punea lui Mitilic si lui Gigel covorul persan de 70 de kile pe gheb, sa-i trimita la trap nervos, sa-i scoata cele doua fire de praf depuse de saptamina trecuta. In sinea lui, baietelul se jura ca, in viitor, n-o sa bata covoare nici de-ar fi sa crape ingropat in praf.
Retinem amanuntul ca Gigel era o minuta de oscioare, citeva kile cu tot cu bascheti, spre deosebire de surioara lui mai mare, care avea suta de kile numai pe-o buca.
Era o familie cu dragoste de Dumnezeu? Absolut, responsabilul cu rugaciunile fiind domnul Mitilic, binecuvintind sotia si copiii cu biserici, cruci si Dumnezei, trosnindu-i lu' madam Curatescu palme si pumni peste mufarina, pe principiul ca bataia e rupta din rai.
La scoala, Gigel nimeri in clasa unui invatator care era la fel de betiv si agresiv ca si taticul lui.
Teroare si bataie acasa, teroare si bataie la scoala, totul culminind cu parul smuls de pe capul unei fetite ce nu stiuse raspunsul corect la matematica, de catre domnul invatator.
Cind baietelul, ingrozit, povesti parintilor ce vazuse la scoala, primi raspunsul "Las' ca bine va face, sa invatati". Veni nefericita zi cind Gigel lua el insusi un 4 la matematica. Stiind ce revarsare de dragoste parinteasca avea sa-l copleseasca, ascunse carnetul de note sub sifonier, incercind sa amine apocalipsa.
Care nu intirzie sa apara. Doamna Curatescu grai profetic: "Eu te-am facut, eu te omor", si trecu la fapte.
5 ore de bataie, frate, de-ar fi crapat de invidie si tortionarii inchizitiei spaniole. Bine, cu mici pauze, ca doamna Curatescu mai obosea saraca. Lui Gigel ii erau refuzate lacrimile si tipetele, ca-i agresau timpanul mamicii si ar fi deranjat si vecinii. Asa ca a jucat rolul covorului persan, pe care il batea saptaminal.
Salvarea lui a venit de la Mitilic. Desi la fel de senil ca nevasta-sa, a avut un moment de luciditate si l-a scos pe Gigel din mainile batausei. Taticul se freca la ochi, ce naiba-i asta, am baiat negru? Si se jura sa nu mai bea. Nu era insa iluzie optica, copilul era negru-vinat-grena-rosu. Repet, avea citeva kile cu tot cu bascheti, iar mamica avea suta de kile si mina foarte grea. Din arsenalul de tortura facea parte o curea lata, cu catarama de fier (imprimata in mai multe locuri pe corpul lui Gigel), impreuna cu mai multe umerase de lemn.
Dupa macelul administrat, baietelul lua pentru o perioada numai note de 9 si 10, intarindu-i convingerea lu' madam Curatescu c-a luat cea mai buna decizie in indreptarea copilului.
Dupa care, notele isi revenira la valori de 7-8, exact cit sa nu stirneasca pornirile razboinice ale mamicii iubitoare. Biata tzarancuta n-a inteles semnalul prea bine. Avind posibilitati materiale, a preferat sa nu dea un singur leu pentru meditatii, care sa rezolve lacunele lui Gigel. A zis cineva ca madam Curatescu era avara? Daca da, atunci avea dreptate. Bani risipiti pe meditatii? Pai intra in sevraj si facea infarct numai la ideea asta.
Da' ce, bataia nu-i buna? Ea a crescut cu meditatii? Pai tataica ala al ei pe care il respecta din tot sufletul, a procedat la fel cu ei, si uite ce om implinit si respectat a ajuns. Biata femeie traia cu iluzia ca daca 3 bashinoase mai analfabete decit ea,care-si fac parul permanent, si-s tesatoare,ii ridica mileurile si bibelourile in slavi, si-i cer sfaturi despre cum sa cucereasca un barbat, ea e miezul plin de intelepciune.
Dealtfel a si imbatrinit cu impresia asta. Realitatea era insa afara, cind copiii rideau de Gigel, auzind scandalurile, tipetele si injuraturile prin ferestrele larg deschise. Cind familii normale, de conditie buna, interziceau copiilor lor sa aiba de-a face cu odrasla lui madam Curatescu, ca uite ce parinti are.
Ce mindrie pe capul copilului, cind tac-su vine beat, aproape zilnic, si cade prin boscheti! Sau cind il trimite ma-sa sa-l culeaga pe Mitilic din crisma, ca ea sau fic-sa nu se preteaza la asa ceva. Sau cind il trimiteau sa cumpere vodca si tigari, desi el ar fi preferat sa-i cumpere lu' taticu, carti.
Cum se umplea madam Curatescu de respect, ca copilul mic de cacat la cur, cind sotul ei iubit venea in 4 labe acasa, si crezind ca e la baie, urina pe usa de la intrare, adormind apoi cu pantalonii pe vine si capul sprijinit de perete, de-l luau vecinele de pula, si-l bagau in casa.
Toate astea contribuiau la fericirea lui Gigel. Ce poate fi mai armonios decit sa inveti, acompaniat de batai, injuraturi, geamuri sparte si prosoape pline de singe? Era un copil favorizat, parerea mea.
Schema era urmatoarea: taticu bate mamica si copiii. Mamica bate copiii. Iar surioara cea mare (doar la propriu) il bate pe Gigel. Si Gigel pe cine bate? Pe covoare, saptaminal.

VA URMA