duminică, 26 mai 2013

Vitas-revelatia

Autor: tashu
O comoara descoperita recent. Asa arata un contratenor adevarat, nu ca cezarica floricica cel ouat, idolul poponarilor.
Vitas, miracolul rus, sau mintuirea ce vine de la Rasarit. Inca de la primele inflexiuni ale vocii, ingenunchezi si capitulezi. Si tu care-l divinizai pe Guta si salam...aveai chiar si icoane cu ei in baie, te ajutau cind te purificai anal.
Vitas cinta. Privighetorile se opresc intrigate. Cerceteaza copacii, dar nu, vocea vine de pe scena.
Vocea pe opt octave, grigore, realizezi? Are mai multe octave decit ai tu clase. Cauta puritatea adevarata doar in trilurile acestui zeu al muzicii. Sint entuziasmat? Putin spus. Sint de-a dreptul cazut in freza.
Vitas cinta. Si vindeca. Muzica lui e folosita in scop terapeutic in spitale.Nebunii isi revin din crize: "Gata, doctore, promit sa nu ma mai cred cel mai frumos barbat din galaxie si campion mondial la Eurovision, categoria cap de musca, cu voce de lacusta".
Toate marile scene ale lumii il vor. Din Canada pina-n Australia, din Japonia pina-n Brazilia, de la stinga la dreapta, invers, si-n sensul acelor de ceasornic, toata lumea e fermecata. E povestea pe note a perfectiunii.
Vitas cinta. E vocea pe care-ai lua-o prizoniera, sa fie doar a ta. Spectatorii vin cu sticlute de apa, pe care le aseaza linga scena, sa fie patrunse de aceasta voce divina, pentru a bea apoi apa tamaduitoare. E real ce scriu? Precum soacra-ta de care te impiedici prin casa. Si nu prea seamana a privighetoare, mai degraba muge ca o vaca gestanta, ce trebuie sa fete.
Vitas cinta. O voce asigurata pentru aproape trei milioane de euro. Daca tuseste, lumea tresare panicata.
De la sunete de fluier ce doineste cu jale, la tonuri de ciocirlie ce cinta impreuna cu Gheorghe Zamfir, de la registru de contratenor la cel de tenor ce ataca la baioneta partituri de opera, vocea asta e ca un imperiu: cucereste si acopera orice. Scria cineva care a fost la concertul lui Vitas la Bucuresti: Vedi Vitas e poi muori".

Daruieste muzicii ceea ce altii ii iau: gratia si frumusetea. Ai ascultat "ADAGIO", compus de Albinoni?
Daca nu, poti sa te sinucizi linistit, ai trait degeaba. L-am ascultat in stridenta lui Celine Dion (o voce mult prea tipatoare, vocalize a la maimuta urlatoare), in interpretarea Larei Fabian, si alte jde mii de versiuni. Totul e gunoi. Te stergi intre buci si tragi apa. Vitas rescrie istoria muzicii. In sfirsit Albinoni se poate odihni linistit. "Adagio" a incaput pe o voce buna. La inceput ai impresia ca asculti un cvartet vocal. Dar nu, e Vitas ce cinta de parca ar fi un grup vocal. SUBLIM? DESAVIRSIT, si exprim doar o parte din epilepsia spirituala ce te cuprinde ascultind asa ceva. E prea mult, nu poti indura atita frumusete si tristete. Iti stergi lacrimile si mucii, cu dosul miinii, apoi asculti iar, ca esti masochist.
Ce frumos scria un admirator: "Dupa ce ascult Adagio, sint gata sa crap si sa merg in Paradis".

Vitas cinta. De obicei in limba rusa. O credeam o limba cumplita. Cintata de Vitas, devine melodioasa. Desi inteleg doar cinci cuvinte, savurez fiecare si-laba (asta pentru cititorii masturbatori).
Dar poate cinta in romana, italiana, franceza, engleza, mandarina moderna si portocala veche.
Asculta-l si priveste-l in "Lucia de Lammermoor", cum cinta acompaniat de doua violoniste (ah, cum ti-ai freca arcusul de coardele lor vocale, asta dupa ce l-ai dat cu saciz, sa alunece mai usor).

Daca Rusia isi punea mintea cu mascaricii de la Eurovision, si participa cu melodia asta, interpretata de Vitas, cistiga fara drept de apel, iar cezarica cel ouat isi taia venele in direct, pe scena.
Vitas cinta. O dedicatie; doar cu Fiva, Favafiva, lalai la...cuvintele nu-si mai au rostul. Stau si ele ascultind.
Demonstreaza ca muzica nu are nevoie de ambalaj, nu trebuie imbracata in versuri. Ce poate fi mai senzual decit o muzica nuda?

Credeai ca vocea e totul? Priveste-l cu atentie! Asa arata un inger. Nu cu obrajori bucalati, parca umflati cu pompa de la bicicleta. Nu cu minute durdulii, de baietel american. Nu cu aripioare de libelula, lipite cu super glue. De o frumusete nepaminteana, fara sa fie efeminat. Trasaturi ce exprima armonie si frumusete interioara.
Ce ochi, ce buze, mai ca-mi vine sa-l sarut pe gura, desi nu dau trei lei pe poponari. E pidosnic? Din fericire nu. Mi-a zis ca-i insurat (cu o femeie) si are o fetita adorabila.
Ce frunte inalta, ca a lui Eminescu! Ce finete si noblete! Cum sa nu-l iubesti?
Vitas cinta. Expresiv. Cind disperat, cind trist, cind fericit, totul la marea arta. Acum intelegi scoala rusa da muzica si balet. Intelegi de ce nu vor fi egalati vreodata.
Si ce zimbet, ce suris are! Irezistibil, te cucereste iremediabil si irevocabil. Zimbetul lui incalzeste, inmoaie si topeste. Asculta-l cum cinta in limba romana "Lie, ciocirlie"!
Pe scena e incarnarea Domnului, ce vrea sa ne desfete si imbete simturile. Ce joc al privirilor, ce suris, de ar face-o pe Gioconda sa para o centurista, ce mimica! Ce Artist!
Mi-am bagat capul sub jetul de apa rece. Gata, mi-am mai revenit. Vitas, cum il faci tu pe cezar cel ouat sa para o basina anemica, de cur constipat ce are iluzia ca e gaura Universului!
Sinteti multi cititori ce va faceti veacul in maica Rusie. Rogu-va, aveti bunavointa sa traduceti versurile cintecelor din clipurile atasate, sa ne putem bucura de ele!


marți, 21 mai 2013

Despre vicii

Autor: tashu
Suma viciilor este constanta. Ascultat de manele, uitat la tembelizor, halitul mult si prost, chileala pina esti imbibat precum un tampon folosit (ce scirbos sint!), fumatul si drogurile, jocurile pe calculator, retelele de socializare, futaiurile cu parteneri diferiti. La fel, daca te futi in cur, ca barbat, esti vicios Ba nu, esti doar diferit.Deci, gagiilor, ranga sus si sugeti-o intre voi, ca e normal. Traiasca Sodoma si Gomora!
Liderii pulitici dau dezlegare la casatorii intre handralai, la mariaje intre gagici. Avem binecuvintarea prea sfintei biserici. Sa ne-o sugem intru Domnul cu coarne, in noaptea nuntii, dupa ce ne imbracam in rochii de mireasa. Sa ne transformam curul, in uter, ca sa fim originali. Viitorul e luminos. In curind, cele mai bune gagici vor fi barbatii. Te-ai gindit vreodata, grigore, ca vei avea erectii de piatra uitindu-te la craci de bulangiu  cu suflet de femeie? O lume nebuna, in care te vei uita in jurul tau, nestiind daca albul a fost negru, romanul a fost tigan, popa a fost rocker satanist, tata a fost mama, mama a fost eprubeta, iar tu ai copilarit intr-o banca de sperma, fara sa cunosti bucuria de a tisni impreuna cu miliardele de fratiori in pizda ma-ti. Am pus cratima? Bine, sa continuam. Ne asteapta certificatele de nastere in care nu vor mai exista "mama" si "tata", ci parinti. Vin vremuri grele, Coaie, cind te vei intreba ce-s alea? Asa cum pe ala il cheama Ouatu, asa pe tine sa te cheme Coaie. Sa fii domnul Coi. Cu stima, doamna Pizda si domnul Coi. Dar vorbim de vremuri apuse.
SF-ul si absurdul au devenit realitate. Cine-s parintii tai? Costel si Gigel.  Dar ai tai? Marcica si Lenuta.
Vei visa, nebunaticule, sa fii crescut de doua mame. Sa fii mic, dar cu cucul mare, si sa stai sa dormi noaptea intre ele, ca ti-e frica de intuneric. Sa simti doua tite lipite pe gheb si alte doua pe pieptu-ti inocent.
Iar dimineata, dupa ce te imbaiaza, sa faca "burrr","burrrr" cu buzele pe cuculetul tau erect, pin-o blagoslovesti intre ochi, in numele tatalui necunoscut, desigur. Recunoaste, nebunule, doua mame bune de pula. Pacatoase vremuri am prins. Nu putea si mama sa-si gaseasca o pizda pereche?
Dar tu, zgubilitico, iti imaginezi sa fii crescuta de doi tati? Sa dormi intre doua pule parintesti, iubitoare. Una pe care sa stai cu bucile, sa te dai hutza, iar alta care sa-ti tina loc de biberon cu lapte. Sa te arunce ca pe-o minge, de la unul la altul, iar tu sa nimeresti in baghetele lor magice, care-ti transforma putza-n stelute.
Ce spui, ca-s vicios si bolnav? Eu, nepoate? Dar deja traim asta, e parte din normalitate.
Ai apucat deja sa faci laba de 5 ori? Opreste-te, bunaciunea asta a fost barbat.  Am irosit si eu o erectie, vazind ce solduri, ce par, ce ochi, ce buze, ce brate de Venus are pulica asta. De asta spun: cele mai frumoase femei sint barbatii.
Vei veni intr-o zi acasa si vei constata ca te asteapta nevasta-ta, nu cu facaletul, asa cum era de obicei, cind veneai muci de la curve. Ci cu ditamai stanga de pula sculata. Pentru ce credeai c-ai facut ultimul imprumut la banca? Schimbare de sex. Iar daca are si gabaritul mai mare ca al tau, vei cunoaste sensul expresiei "batut si futut". De cind scriu articolul, incep sa fiu derutata? Am scris "derutata"? Ma uit repede in izmene. Ufff, inca-mi mai puteti spune "Coaie". Dar viitorul e incert. Poate ma voi trezi intr-o buna (sau rea) zi, voi simti nevoia sa fiu gingas, sensibil, delicat. Sa mi se spuna "Fa", si sa fiu ciupit de buci, pe strada. Atunci te voi cauta, grigore, sa ma completez cu badaranul, taranul, prostanul si nespalatul de tine. Sa ma stringi la pieptu-ti transpirat si paros, dupa ce mi-ai dat muie si m-ai futut in cur, in speranta ca-mi vei recita si o poezie, nu numai versurile de la ultima manea ascultata in seara noastra romantica. Si in fiecare duminica sa mergem la biserica, sa ne jucam in altar cu prea fericitii, prea inaltii si prea luminatii nostri parinti, dupa ce ma spovedesc cu capul sub patrafirul sfint.
Nu mai exista vicii. Vecina are un catelus doberman cu care se imperecheaza in fiecare seara, o serveste numai pe la spate, evident. Vecinul ciocaneste o fetita de 10 ani, cu acordul parintilor, dupa ce le-a spus codul PIN de la card si a umflat fetita, cu bomboane.
Nu mai exista diluant, flori de mac si hortensii. Fumam si tragem pe nas tot ce prindem, inclusiv fum de ardei iute, pentru sezatii tari. Avem sufletul atit de impietrit incit cele mai rafinate torturi ale Inchizitiei spaniole abia ne-ar excita. Ce dezolare, micuta mea cititoare! La ultima posta cu 3 maciuci, ai adormit, asa cum patea batrinul meu cind se uita la "Telejurnal".Vom merge la reuniunile drogatilor si vom spune:
"Buna, sint Ghita, si sint dependent"
Iar ceilalti vor raspunde in cor: "Buna, Ghita! Bun venit in club. Da vena incoa', ca avem un ac pentru elefanti sa-ti bagam o doza babana".
Pentru variatie, putem incerca la clubul alcoolicilor, atunci cind ni-e sete: "Buna, sint Costel, si n-am mai fost treaz de la 5 ani".
"Buna, Costel, pentru membri noi avem doar mitilic si spirt."
Am facut portretul societatii. Asteptati autoportretul, va simt si va spun: "Buna, sint tashu si sint dependent de flori si de pizda nevestei. Nevasta mea, desigur. Raspunsul vostru este: "Buna, tashu..."; completarea va apartine.

marți, 14 mai 2013

Eurovision 2013

Autor: tashu
Soseste in seara asta. Am ascultat toate melodiile participante. Favorite? Cintece care sa placa si sa transmita emotii? Desigur, Cezarica ala Ouat, cu "Vai de viata lui". Glumesc, desigur, spun asta cu lacrimi in ochi. Un englez ne intreba daca Romania vrea sa se sinucida, cu cacatul asta de melodie.
Mai simpatic si talentos era tuciuriul ala care voia sa semneze un refren pe buza de sus a doamnelor.
Culegem toti pacalicii si ciudatii cu voci nefiresc de subtiri si bashite, uitind ca e concurs de muzica, nu de circ. Narcis iustin Nanau, Ouatu, si alti scopiti, care fac vocalize cu ouale strinse in menghina, provoaca uimire, curiozitate. Un pusti ma intreba despre Cezarica, Ou de Strut: "Tanti asta e soprana la opera?"
Raspund: "Nu, puiule. Ea e nenea, si e contratenor". El insista: "Adica e impotriva tenorului?"
Ma gindesc:" Hmm, chiar, a avut ceva contra tenorului? I-a dat ala cu virful de la pantof in coite, si l-a facut soprana pe Cezarica, sa poata cinta in duet?
Bucuria mea e imensa, cind constat ca sint inca vreo doua-trei melodii mai bashite decit a noastra. Deci nu sintem chiar ultimii papagali cu pretentii de privighetori. Graiesc profetic: din 39 de melodii, daca Ousorul nostru moale prinde locul 25 e minune ingaduita de moastele sfintului Mozart.
Ca tacimul sa fie complet, la vocea aia de gagica ingrozita ce a vazul lupul in curu' gol, intr-un film de groaza, i-au mai tras si o rochie neagra, cu paiete, cristale swarovski. Cu decolteu, bineinteles, sa i se vada titele de atlet ratat. Wai, mor de rusine. Astia-s infiniti in ridicol, iar Ouatul asta zgirie retina si timpanul.
Dar ce te faci cu opiniile fanilor, vedetelor si specialistilor? Nadia Comaneci il recomanda, are incredere in Cezarica. Nadia, atentie, nu e vorba de gimnastica! Ouatu nu participa la inele sau cal cu minere.
Coafeza Macarena e impresionata de vocea lui cezarica. Tzatzico, nu vrei matale sa te ocupi de bigudiuri?
Vezi c-ai uitat clienta sub uscator si i s-a copt bostanul. Toate tutele si afonele emit pareri.
Dar sa-l lasam pe dracula nostru, in rochie de mort, cu decolteu, lasere si focuri de artificii.
Si sa aruncam o privire la ceilalti canTiTati. Sint chiar asa circotas? Totul imi pute? Cineva ma intreba ironic, desigur, daca nu participa si Vangelis la Eurovision, ca sa-l votez. N-a apucat sa afle raspunsul. L-am ingropat in gradina, la radacinile lui Michka, ca ingrasamint.
Iata si raspunsul: exista melodii frumoase. Atit de placute incit le am in playlist-ul din calculator si masina.
Favoritele mele: gagicile din Danemarca, Ucraina, Norvegia si Belarus. In rest, labareala de umplutura. Ori ciudatenii, precum ousorul nostru, ori muzica trista, duioasa, buna de emotionat pensionare.
Ascult-o pe daneza, tata! Ce prezenta placuta, ce voce calda si puternica! Ce armonie intre solista si orchestra! Ce viata si frumusete emana gagica asta de nici 20 de ani! O prospatura si o bunaciune de voce.
Nume: Emmelie De Forest, cu melodia: Only Teardrops
Marea favorita la premiu.

A doua surpriza placuta, concurenta din Norvegia: desi plinuta ca o foca in calduri, are trasaturi frumoase si atrage, impreuna cu o voce de cristal de sevres. Orchestratie perfecta, si acum imi danseaza scaunul sub buci. Pitica, dolofana, da' sexoasa, plina de viata si cu o voce beton. Blonda veritabila scandinava, o recunosti dupa parul de la cur, daca e galben, e originala.
Este Margaret Berger, cu melodia "I Feed You My Love". Vrea sa ma hraneasca. Si eu as face-o, dar in gurita, daca se poate.

Trecem la urmatoarea favorita, special lasata la urma. Dar cei din urma vor fi cei dintai. Ucrainianca Zlata Ognevich. Nu puteau alege ceva mai bun de atit. Ce combinatie, Grigore! Faci laba uitindu-te la videoclip, in timp de vocea ei iti masturbeaza urechile-ti jegoase, imaginindu-ti ca esti Fut-Frumos, alergind dupa elfitze. Poveste cu fluturasi si inorogi. Ce priviri sculatoare de carici iti arunca, in timp ce te desfata cu triluri de privighetori. Ferice de cel ce-i da in pizda, cred c-o pune sa-i cinte, in timp ce-i interpreteaza, pe la spate, aria soldatului ranit. Dati-mi voie, votez cu miinile, picioarele si cu cucul sculat. Toata admiratia.
De neuitat: Zlata Ognevich, cu a sa melodie "Gravity"

In incheiere, concurenta din Belarus ( o alta creatura reusita si talentata), Alyona Lanskaya, cu melodia "Solayoh". Dinamica, dansanta, originala. Suna bine, dom'le. Nu are vocea subtire a lui ouatu' nostru, dar merge.

Asadar, la sectiunea "Nu cintati ca ei", a cistigat detasat cezarica, gagicul sopran imbracat in rochita cu decolteu si cu pect de atlet.
Nu uita, pe 14, 16, 18 aprilie, urmareste Eurovision 2013. Astazi, la ora 22, ora Romaniei.

luni, 13 mai 2013

Dahlia Gallery Art Nouveau

Autor: tashu
Evolueaza la sol (cu ingrasamint organic) o favorita a mea, din seria Gallery (ce se remarca printr-o abundenta florala iesita din comun), Art Nouveau. Ce desfatare! Stai hopa, nepoate, sa facem o baie de culoare pentru ochii tai, obisnuiti cu mult gri. Asa cum am mai spus, detest la modul absolut culoarea asta si toate nuantele ei. Ce oribil sa porti haine gri, ca sa fii discret, sa treci neobservat! De fapt e ca sa fii sters, neinsemnat. Nelipsitele costume gri (cu camasile albe de rigoare) pentru tugulanii care merg la nunti. Ca la inmormintari circula cu alea negre, sa mai dea o pata de culoare. Ah, ce-i invidiez pe boritii astia de garoi, care se imbraca in culorile curcubeului! Se scurge viata din tine, imbracat in gri sau negru, galbejit si suferind, umil , ranchiunos, puchinos, bashinos, sulfuros si hidos, in timp ce lasi o pata maro pe noua ta mocheta gri.
Iar la mina-ti costeliva porti o bratara subtire din piele de bou, la care ai atasata initiala numelui tau, din lemn de brad vopsit in negru. La gitu-ti delicat ai un lantic de inox (sau argint, in cazul in care esti nabab), cu o cruciulita neagra, de lemn, la care te inchini ca apucatul, sa nu iei sifilis de la ultima panarama pe care ai babardit-o la club.
In timpul asta, baragladinele tuciurii poarta haine in culori vii, calde. Ah, cum le flutura fustele alea puturoase, in toate culorile curcubeului! Ce jocuri de ape roz, alb, galben, rosu, ce te reanimeaza si inveselesc!
Cum isi clatina capurile alea slinoase ca sa auzi clinchetul vesel al salbelor din aur! Cum te uiti cu invidie, napastuitule, la lanturile de un kil bucata, ce atirna pe burdihanurile umplute cu rahat, ale garoilor cu ceafa lata! Ne-au confiscat vitalitatea si placerea de a fi vii! Vreau sa port haine vii, in culori puternice! Vreau sa port aur fara sa fiu asimilat imputitilor cu ochi tulburi si galbeni! Sa port un costum rosu, ori grena, fara sa ma duca lumea la circ sau la spitalul de dilii. Ma pish din picioare, cu bolta, pe cacaturile din piele, plastic, sticla, inox, lemn, pe care le purtati, fie din saracie, fie ca asa va dicteaza moda pulii, fie ca sa fiti discreti si sa nu va pierdeti locul in turma si in autobuz. Vreau sa port aur. Asta e simbolul soarelui, e viata. Mi-aduce aminte de incasi, de fabulosul Atahualpa, care i-a oferit lui Francisco Pizzaro o uriasa cantitate de aur pentru a-si rascumpara libertatea (bulangiul de spaniol a ciugulit aurul, apoi l-a scurtat de cap pe Atahualpa).
Pe garoi i-as obliga sa poarte lanturi de 20 de kile din fier ruginit (al' furat din vagoane, ori din fabricile decedate), iar la git le-as atirna medalioane de 30 de kile, tot din fier, sa-si rupa gitul si coloana in 3 locuri, ca sa ramina paralizati.
Ia da-ti budigaii jos, pulifriciule! Sa vada si cititoarele! Eram sigur, ai chiloti negri, sa nu se vada dunga de la cacatura si galbenul de la pishatul care ti se scurge dupa ce iesi de la buda. Dar daca eu as purta chiloti rosii, m-ai face poponar, asa-i?
Vizitez tot felul de imbecili, care-mi arata mindri, casele lor de rahat, moderniste, amenajate in negru si nuante de gri. Dormitoare ce arata ca niste cavouri asteptindu-si stapinii sa-i odihneasca, dormitoare in care nu te-ai fute nici daca ti s-ar aplica socuri de mii de volti pe capul pulii. Camere numai bune sa-ti faci testamentul si sa  te sinucizi. Iata mai jos un exemplu de "camin" cald si viu, unde te umpli de optimism:
Pina si un bordei de garoi e mai plin de culoare si speranta.
Din pacate, tot mai multi isi tirasc zilele in astfel de morminte sinistre, si chiar se fut pe canapele negre cu cersafuri gri. Iar dimineata se tirasc pina la masina lor gri, evident, ducindu-se sa zaca 8 ore intr-un birou negru sau gri, consumindu-si existenta lor cenusie, ca sa se asorteze. Daca ar putea, unii imbecili si-ar decora casa cu flori de plastic, gri, sa nu se observe praful.
Revenind la tine, micuta mea cititoare, daca te imbraci in rosu, ai parte de corul fluieracilor, in si belim, bemol, pardon. Si din "Curva" nu mai esti scoasa. Asa ca te multumesti sa porti, ocazional, ata rosie intre buci, cind faci rost de un nou Tarzan cu bascheti, blugi si sacou, categoria de cretin in care se incadreaza oligofrenul de ma-maruta.
Acum intelegi de ce ador culorile? Intelegi de ce am o slabiciune pentru aur. Priveste iar poza de mai sus. Ma crezi ca mai frumos si plin de viata imi pare un palat de bulibasa, cu turnulete zincate, statuete de ghips si carpete cu rapirea din serai?
Revenind la culori, iata regalul de roz, imbracat intr-o forma stelara! Iata dalia care ma "optimismeaza", floarea ce-mi desfata privirea  sase luni pe an. Permanent. Fara mofturi, doar cu apa si ingrasamint, saptaminal. Ce nume predestinat! O adevarata arta florala. Mi-e draga, nenicule, si-mi face viata frumoasa de nu se poate, chiar daca-mi cinta greierii in crapaturile de la calciie si am smirghel pe post de palme. Dar numai asa poti avea flori catifelate:
Dahlia Gallery Art Nouveau
O desfatare pentru ochi
E frumoasa si e numai a mea
Prim plan cu donsoara, nemachiata, naturala 100%
Gata, spectacolul s-a terminat, fata trece inapoi in gradina.

vineri, 10 mai 2013

Statuia

Autor: tashu
Primavara, anotimpul iubirii? Printre altele. E anotimpul cind ramin lefter. Anotimpul cind "fac shoping", draga. Ce, numa' diva madalina ghena, fosta iubita a lui marco borrriello, a lui leonardo di capra, a lui tom si gerry butler, si multi altii, sa sparga "fabuloasa" suma de 2500 euro, pe gentute si ciorapei de firma?
Baga-mi-as, mi-am zis in barba de la pula, hotarit s-o fac pe nababul. Doar pentru o zi, desigur.
Cu o mina tremurinda, am scos basca plina cu euro, de sub saltea, si m-am infipt in magazinul Truffaut. Nu e situat pe Dorobanti, calea aia de fitze. Dar nu ma incurc in detalii minore.
Eu am rugat-o de mai multe ori pe nevasta-mea, primavara, sa ma lege in lanturi, sa-mi ascunda banii si cardurile, pina trece primejdia. Dar Doamna sufletului meu e mai vicioasa ca mine. E suficient sa-i arat o petunie si are orgasm pina lesina.
Asa ca, am "arestat" citiva bulbi de dalii, si doi trandafiri. Dau sa plec, bucuros c-am scapat ieftin. Imi sar doua tite-n ochi. Tari ca piatra, dar nu iuti ca sageata. Inca nu e vremea sorcovelor.
Le iau in miini, pe tite, nu pe sorcove. Rotunde si tari. Stapina lor imi suride, dar nu pervers. E suris de vestala. Privirea imi aluneca in jos. Un picior razvratit iese nervos de sub faldurile rochiei. Oare are chiloti?
Cred ca nu e prea instarita, vad ca e si desculta. Ma gindesc sa sutesc niste pantofi cu toc de-ai nevestei, ca s-o incalt pe amarita. Drept recompensa (stiu, crezi ca ii cer o partida de rasturnica. Doar ca gaoaza damicelei e impenetrabila, plus ca dac-as incerca alte cai lactate, femela mea m-ar transforma in fetita, si nici macar aia cu chibrituri. In loc sa ma joc cu bilutele din izmene, m-as juca cu alea din nas- pfff, cita paranteze, ca scoabele lu' nevasta-ta) i-as cere coronita de lauri din mina ei stinga. Mereu am fost colectionar de diplome, medalii si coronite. Ce, numai mickey mouse poanta sa aiba?
Eu cer, ea suride in continuare. Laurii sint pentru invingatori. Oare sint si eu unul?
Imi spune ca vine la pachet, cununa, cu tot cu ea. Gagica se vinde. Intreb: "Cit"?
Mi-arata eticheta. Adica e noua, virgina. Da, si-a pus pret pe virginitate: 450 euro. Si mi se ofera pe viata mea si pe nemurirea ei. Ma scobesc in borseta. Gindesc meschin: "E scump". Dar crezi ca Pigmalion, indragostit de Galateea, si-ar minca dintre buci, ca s-o insufleteasca? A bocit o zi juma' la picioarele Afroditei, sa-i dea viata, sa aiba si el ce sa traga pe cosor, ca era satul sa se masturbeze cu dalta si ciocanul.
Scuzati fundalul, bine ca zeita e inconjurata de trandafiri care, in curind, vor inflori.
Ce-o fi o fi, chit ca voi minca patrunjel cu salata, vreo doua-trei saptamini. Scot banul si achit constiincios, ca un client la pestele de la casierie. Ma uit sa vad daca ma urmeaza. Se da sensibila, cica ea nu merge pe jos, s-o iau in brate. Ceea ce si. Sau incerc. Are peste o sutica de kile, desi nu e oana roman. Plus ca e teapana ca o pula de soldat in permisie. Nu incape in masina. Constata cei doi sclavi extenuati, ce au transportat-o.
Retur acasa, si revin cu camioneta. Asa merge. O instalez pe zeita in gradina. La distanta de sirena, ca stii cum e cu doua gagici impreuna. Intervine invidia.
O fac pe nashul, desi nu-s Al pacino, si-o botez Diana. Ma simt ca voievodul Dragos care, dupa ce s-a pishat in riul in care s-a innecat Molda, l-a botezat Moldova. Azi vad ca am legende in program, fara ca secretara sa ma avertizeze. Trebuie sa-i sparg o arcada, desi ea prefera uterul. Doamnelor, feministele mele dragi, am glumit, ma dau si eu rau. Doar stiti, ciinele care latra nu musca.
Revenim la zeita cu chip si suflet de piatra. Cum ma coiam printre flori, o vad pe femela mea, cu trusa de machiaj in mina, cum se apuca sa-i faca ochii albastri, cu marker-ul, la zeita. Aia protesteaza dar nu riposteaza. E frigida, pardon, rigida. In ultimul moment, o opresc pe nebuna. I-a facut doar un ochi.
Celalalt a scapat. De nervi, fut un pumn in capul unei omizi ce rontaia o frunza de trandafir. Apuca doar sa intrebe: "De ce?", dupa care o mierleste. Marker albastru, iti dai seama. Frec, precum o adolescenta prima ei pula, sa-i redau culoarea originala. Cu acetona, cu detergent, cu peria. Dupa juma' de ora, transpirat tot, am reusit.
La spovedanie, nevasta marturiseste ca voia s-o si rujeze. O intreb daca nu s-a gindit sa-i puna si un sutien, sa nu mai stea cu titele goale in gradina, ca raceste.
Si eu care mai sint numit si Petronius, arbitrul elegantei si bunului gust, Artistul. Mai lipseau piticii de ghips, inconjurind-o pe Alba ca Zapada, si puteam sa ma iau de mina cu bulibasele de la Huedin.
Imi intreb nevasta daca mai are si alte surprize pastrate. Daca da, sa mi le arate diseara, in pat.
Ochii ii stralucesc. Deja si-a pregatit rujul. Oare pentru buzele ei sau pentru prietenul meu cel mai bun?
Am si eu dilemele mele. Sper sa le supravietuiesc.